Neverificarea măsurii sechestrului asigurător de către procuror, în termenul prevăzut de art. 250² C. proc. Pen. Încetarea de drept a măsurii asigurătorii.

Instituția verificării măsurii asigurătorii prevăzută de art. 250² C. proc. Pen. a fost introdusă recent în Codul de procedură penală prin Legea nr. 6/2021 care a intrat în vigoare în data de 28.02.2021.

Dispozițiile legale ale art. 250² C. proc. Pen. prevăd că „În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250¹ aplicându-se în mod corespunzător.”

Dispozițiile legale menționate reglementează obligativitatea verificării măsurii asigurătorii de către procuror, în cursul urmăririi penale, la intervale de timp de maxim 6 luni de zile.

Potrivit art. 13 alin. 1 C. proc. Pen., „Legea procesuală penală se aplică în procesul penal actelor efectuate și măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare și până în momentul ieșirii din vigoare, cu excepția situațiilor prevăzute în dispozițiile tranzitorii”.

Având în vedere faptul că Legea nr. 6/2021 nu conține dispoziții tranzitorii care să reglementeze expres modalitatea de aplicare a noilor dispoziții legale, acestea trebuie aplicate conform regulilor de aplicabilitate a normelor de procedură penală prevăzute de art. 13 alin. 1 C. proc. Pen.

Norma prevăzută de art. 250² C. proc. Pen. este, așadar, de imediată aplicare odată cu intrarea ei în vigoare, și este incidentă în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor și parchetelor în care au fost dispuse măsuri asigurătorii.

Pe cale de consecință, în situația dosarelor aflate pe rolul parchetelor la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 6/2021 (28.02.2021), măsurile asigurătorii luate în cauzele aflate în instrumentare trebuiau verificate cel mai târziu până la data de 28.08.2021.

În ceea ce privește sancțiunea aplicabilă neverficării măsurii în termenul legal, având în vedere faptul că textul de lege nu prevede o sancțiune expresă pentru neîndeplinirea obligației de către procuror, în speță devine aplicabilă sancțiunea generală prevăzută de art. 268 alin. 2 C. proc. Pen. – încetarea de drept.

Potrivit art. 268 alin. 2 C. proc. Pen., „când o măsură procesuală nu poate fi luată decât pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului măsurii”.

Astfel, ulterior modificării Codului de procedură penală, termenul pentru care pot fi luate măsurile asiguătorii în cursul urmăririi penale prevăzut expres de art. 250² C. proc. Pen. și acesta este de cel mult 6 luni.

Prin urmare, se poate concluziona că, dacă în acest termen de 6 luni procurorul nu verifică subzistența temeiurilor care au stat la baza luării ori menținerii măsurilor și, implicit nu dispune menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii asigurătorii dispuse, devine aplicabilă sancțiunea încetării de drept prevăzută de art. 268 alin. 2 C. proc. Pen.

În susținerea celor afirmate trebuie analizate dispozițiile privind măsurile preventive dispuse în cursul urmăririi penale care, asemeni măsurilor asigurătorii, presupun constrângeri ale drepturilor persoanelor cercetate, drepturi garantate prin Constituție și prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește măsurile preventive, normele de procedură penală prevăd expres sancțiunea încetării de drept a acestora la împlinirea termenului prevăzut de lege, în situația în care organul judiciar omite să verifice măsura dispusă și să dispună menținerea acesteia în termenul legal. Asemeni măsurilor preventive, și măsurile asigurătorii au un caracter provizoriu, aspect care justifică necesitatea unei sancțiuni pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege. Asemeni termenelor prevăzute pentru măsurile preventive, apreciem că termenul de verificare a măsurilor asigurătorii de 6 luni în cursul urmăririi penale este un termen substanțial, sancțiunea de încetare de drept a măsurii intervenind ope legis în momentul împlinirii termenului.