Obligativitatea motivării dispoziției de menținere, restrângere ori extindere a măsurii asigurătorii cu ocazia verificării efectuate în temeiul art. 250² C. proc. Pen. Nulitatea ordonanței în situația în care aceasta nu este motivată de către procuror.

În situația în care procurorul, ulterior verificării măsurilor asigurătorii dispuse în cauze, dispune menținerea, restrângerea ori extinderea măsurilor, acesta trebuie să se pronunțe printr-o ordonanță motivată.

Din interpretarea dispozițiilor legale ale art. 250² C. proc. Pen., se poate lesne constata că verificarea măsurii asigurătorii constă în verificarea subzistenței temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurii, verificare care se face, în concret, de către procurorul de caz în cursul urmăririi penale și care trebuie să fie dispusă printr-o ordonanță motivată.

În susținerea acestei obligații stau mai multe argumente care trebuie avute în vedere:

Astfel cum în situația luării măsurii asigurătorii se impune procurorului de caz să dispună prin ordonanță motivată potrivit art. 249 alin. 1 C. proc. Pen., în egală măsură, menținerea măsurii ulterior verificării în temeiul art. 250² C. proc. Pen. trebuie să fie dispusă tot prin ordonanță motivată.

Mai mult, această obligație reiese și din dispozițiile art. 286 alin. 2 lit. d) C. proc. Pen., potrivit căruia ordonanța trebuie să cuprindă obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora.  

În atare situație, verificarea măsurilor asigurătorii în temeiul art. 250² C. proc. pen. impune motivarea soluției de menținere de către procuror, prin raportare la subzistența temeiurilor care au justificat luarea ori menținerea măsurii.

Simpla menționare a articolului art. 250² C. proc. Pen. drept temei juridic al menținerii, restrângerii ori extinderii unei măsuri asigurătorii, fără a face o analiză motivată a subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării ori menținerii anterioare a măsurii, nu poate echivala cu o motivare a acestei dispoziții.

Sancțiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea acestor dispoziții este nulitatea ordonanței prin care s-a dispus menținerea, restrângerea ori extinderea, în temeiul art. 282 C. proc. Pen.

Art. 282. C. proc. Pen. prevede că Încălcarea oricăror dispoziții legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinței legale s-a adus o vătămare drepturilor părților ori ale subiecților procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

Nemotivarea dispoziției procurorului aduce o vătămare evidentă drepturilor părților împotriva cărora s-a dispus menținerea, restrângerea ori extinderea măsurilor asigurătorii, întrucât acestea nu cunosc motivele care au stat la baza soluției, în vederea formulării unei contestații în temeiul art. 250² C. pro.c pen. raportat la art. 250 C. proc. Pen. Vătămarea astfel produsă nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului, în contextul în care judecătorul de drepturi și libertăți investit cu o contestație, nu cunoaște argumentele care au stat la baza dispoziției procurorului, pentru a verifica temeinicia ori legalitatea acestora.